Nu mi-as fi închipuit că aveam să am vreodată nevoie de informația asta. Dar iată cine căuta pe Google, cu mainile tremurânde “ce faci când bebe se îneacă” și măsurile de prim ajutor care se impun…
Am reușit s-o cresc până la un an jumate fără să am vreodată nevoie de informația asta, fără să mă intereseze foarte tare ce e de făcut când un copil se îneacă cu mâncare, pentru ca noi eram precauți și Iris nu se înecase niciodată cu mâncare. Asta până în ziua când s-a înecat, iar cele 5-6 secunde care au urmat mi s-au părut cele mai lungi din viața mea.
“N-are cum să se înece cu mâncare, că noi suntem prudenți” – credeam noi
Context: nu-i lăsam la îndemână biluțe mici, jucării sau alte obiecte micuțe, pentru că știm sigur că le bagă în gură.
De mâncare întotdeauna i-am dat cam ce mâncăm și noi, acum de când ne-a făcut sa renunțăm și la prăjeli și la alte nebunii. Pot spune chiar că mâncarea familiei e croită pe gustul și necesitățile ei.
Mereu m-am temut de oasele de pește.
Mănâncă foarte bine pește, biban despre mare fript bine la grătar, cel mai adesea, așa că era firesc să-mi verific pașii de 2-3 ori de fiecare dată și să ma asigur că nu scapă vreun oscior printre dumicații de pește dați.
Dar nu cu peștele am pățit-o. Doar cu peștele eram precauți, nu?
Nu… Beleaua de acum 2 zile de ne-a dus tensiunea pe culmi neștiute s-a tras de la un castron cu floricele uitat pe masă.
Stătusem pe Netflix înainte ca ea să se trezească după somnul de prânz, deci băgasem o punga de popcorn la microunde.
I-a rămas în gât ce nu ne-am fi gândit vreodată
Când s-a trezit, a fost printre primele lucruri pe care i-au căzut ochii, așa că am lăsat-o să-și facă damblaua. Nu era prima oara când mânca vreo câteva floricele, deci ce se putea întâmpla?
Ei bine, ce s-a și întâmplat: vreo 3 floricele mai târziu mi-am dat seama că Iris nu reușește să respire și nici nu putea tuși, încât să-și scoată nenorocirea aia blocată în gât.
Am lovit-o ușor cu mâna între omoplați, ea stând în picioare, dar nimic nu s-a schimbat.
Aici de-abia m-a cuprins panica și n-am mai stat să gândesc problema: i-am bagat direct 1 deget până în gât, de unde am apucat, ca un cârlig, porumbul blocat.
2x țiți și 15 minute mai târziu și Iris se calmase, zburda fericită prin casă, poate nițel de tot răgușită. Eu însă încă mai tremuram și abia acum am început să-mi pun problema de “a fost corect cum am procedat?” și “ce se face de fapt când copilul se îneacă cu mâncare?”.
Primul ajutor: Ce faci când copilul se îneacă cu mâncare
Ei bine, dragii mei, aflați ca eu n-am procedat deloc corect și că, realizez în retrospectivă, am cam avut noroc.
Rezumat? Nu se bagă mâna pe gât copilului
Ceea ce am făcut eu putea avea consecințe nasoale, dacă floricica de porumb era mai jos înțepenită, dacă o împingeam din greșeală cu degetul mai tare, dacă, dacă și alte dacă la care nici nu vreau să mă gândesc.
Cum se procedează de fapt când un copil se îneacă cu mâncare sau obiecte străine?
Se așează copilul cu burta pe piciorul unui adult, cu capul catre genunchi și picioarele către trunchiul adultului, cu grijă ca cel mic să stea cu capul mai jos decât restul corpului.
Se administrează cu grijă, dar ferm, 5 bătăi cu podul palmei între omoplații copilului.
Se repetă de 3 ori procedura, sau până când obiectul înțepenit pe trahee e eliminat de aerul împins din plămâni.
Dacă metoda nu funcționează, se așează copilul cu fața în sus și se presează tot de câte 5 ori pe sternul copilului, apăsând la fel, cu grijă dar ferm.
Cele două metode se alternează până la sosirea ambulanței.
Vă doresc totuși să nu aveți vreodată nevoie de măsurile astea, căci aproape sigur vă va veni instinctiv să băgați mâna în gât copilului, fără să realizați riscurile.
Totuși, pentru situația în care aveți vreodată nevoie să știți ce să faceți când copilul se îneacă cu mâncare, vă las și un clip edificator.
