Dublarea alocaţiilor în 2020 – De ce o consider o măsură greşită, deşi beneficiez

bani romanesti

Probabil mai toată lumea a auzit cum președintele Iohannis a promulgat astăzi legea dublării alocației. Personal, in ciuda faptului că vom fi și noi printre beneficiari, consider o măsură atât proasta, cât și populistă. Iată mai jos de ce…

Nu vom simți cu adevărat diferența

După ce anul trecut alocațiile s-au dublat la inițiativa unui PNL-ist, au zis să facă și PSD-istii pe grozavii și să mai pluseze un pic, ca la poker.
Ei bine, dacă prima mărire era totuși una necesară, dat fiind că nu se mai mărise alocația de o groază de timp, dublarea alocației în 2020 este al dracului de nesustenabilă și va fi aproape sigur atenuată prin prețuri mărite pe măsură.
Pe scurt, ce iei pe mere dai pe pere și deși ți s-a mărit, ajungi să nu îți crească realmente puterea de cumpărare.

Statul nu e dator să îți crească ție copilul

O altă chestie, aici probabil am o viziune profund capitalistă și o să-mi iau înjurături pentru asta, dar asta e, e faptul că statul nu are datoria să îți crească ție copilul. Decât dacă îl dai statului, caz în care ti-ai pierdut drepturile asupra sa.
Zic asta pentru că am auzit destul retorica “dar vai, cu alocația din România nu poți crește un copil”. Dar nimeni nu spune că nici nu trebuie să crească un copil doar cu alocația oferită de stat! De-aia te duci la muncă, nu? Ca să îi asiguri copilului tău un trai decent şi un viitor, ca orice părinte responsabil. Aaaa, nu eşti responsabil? Păi poate meriţi o anchetă socială şi poate ţi-e cald cu nişte drepturi parentale, ţi-or fi rămas mici, eu ştiu? Numa’ zic.

Statul are obligaţia să îţi asigure infrastructură, să îţi pună la dispoziţie locuri gratuite în grădiniţe, creşe şi învăţământ, să asigure siguranţa copiilor în instituţiile astea, dar nu are obligaţia să îţi crească ţie odorul. Că nu l-ai făcut cu statul când l-ai făcut.

Statul sunt ăilalţi, toţi cei care suportă aceste măriri

Și apoi mai e și problema cu acest “să ne dea statul”. Păi statul nu e așa, o entitate abstractă care dă bani încotro simte Măria Sa nevoia. Statul suntem noi, ăștialalți. Și ori de câte ori o frunte luminată și înalt-așezată ia decizii de-astea peste noapte, statul, adică noi ăștialalți, trebuie să încasăm nota de plată.
Aș condiționa primirea alocației de un stagiu minim de cotizare
Și ca lucrurile să fie și mai frumoase și să nu ne mai umplem de copii făcuți pentru alocație, aș propune să ia alocație doar cine muncește, cam ca și pensia.
Totodată aș umple satele de asistenți sociali și aș trânti anchete periodice, ca actualii copii făcuți pentru alocație să fie îndepărtați din familiile care nu le asigură o viață decentă, dar aia e o cu totul altă discuţie.

Aş fi apreciat o investiţie în copii, sub altă formă

O masă caldă la şcoală, facilitarea transportului către şi de la şcoală, rechizite gratuite, iată doar 3 idei prin care viitorul copiilor ar putea suna un pic mai roz.

Dar statul român nu ştie d-astea, ştie doar să arunce cu banii în părinţii votanţi ca-n lăutari la nunţi. Atât poate, ce să-i ceri?

Imagine de Emilian Robert Vicol de la Pixabay

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *