Cum am luat permisul de conducere? Un rezumat: din prima. Insa, unele chestii in viata chiar ar trebui facute la timpul lor. Precum scoala. Scoala de soferi, in cazul meu. N-am facut-o cand trebuia, asa ca uite-ma pe mine, la 31 de ani, cu doi copii de-o schioapa, luand permisul impreuna cu adolescentii. Decat deloc, mai bine mai tarziu, nu?
De ce am amanat atat sa iau permisul de conducere
La inceput (ca asa-i in tinerete) problema erau banii. Era mult prea scumpa scoala de soferi cand am facut eu 18 ani si oricum, n-as fi avut ce conduce. Deci ce rost avea? Mergeam cu Mercedes (sau Rocar, nu mai stiu ce era in flota RATB la vremea aia).
Mai tarziu, am inceput munca si, oricat as fi vrut, n-as fi avut cand sa strecor si ore de condus printre cele de munca. Era perioada cand credeam ca n-am timp de nimic. Aveam sa aflu mai tarziu ca aveam mai mult timp decat credeam.
Apoi, a luat el permisul. La ce-mi mai trebuie? Are el, conduce el, la ce ne trebuie doua permise?
Urma sa aflu la ce, cand el a ramas fara permis 3 luni si ne uitam la masina amandoi ca vitelul la poarta noua.
Dar si-a recuperat permisul si, dat fiind ca stateam la mama naibii de Bucuresti am zis ca ar fi prea complicat sa incep scoala la Bucuresti si, in continuare se suprapunea aiurea cu programul de munca.
Apoi a venit Iris si pentru fiecare deplasare depindeam de el. Hai la o plimbare in parc? El trebuia sa conduca. Hai la doctor? Hai, el era sofer. Practic, nu puteam merge nicaieri fara el, singura alternativa ar fi fost s-o iau cu rata usor spre oras, cu copilul in marsupiu.
Apoi a venit si Felix, iar odata cu el a aparut inevitabilitatea revenirii la munca. Si pentru ca eu reveneam la munca, era musai ca ei sa inceapa gradinita, motiv pentru care devenea obligatoriu ca eu sa-mi iau permisul, sa-i pot duce si aduce.
Cum am reusit sa ajung la ore, avand 2 copii mici
Teoria
Norocul meu mare a fost ca orele de legislatie s-au tinut online, fiind in perioada cu multe cazuri Covid. Chiar dupa seria mea s-a renuntat la metoda asta si prezenta in salile de curs a redevenit obligatorie.
Asadar, cele 10 ore de legislatie le-am facut online, cu un profesor caruia, desi nu l-am cunoscut, ii sunt si acum recunoscatoare pentru cat interes isi da sa se faca cat mai bine inteles.
Orele de condus
Ulterior, orele de condus au fost o complicaciune maxima: A trebuit sa mergem in fiecare zi in care urma sa am ore de condus la mama.
Copiii ramaneau pentru cele 2-3 ore in care lipseam cu mama si cu el, ceea ce a presupus foarte multe decalari cu orarul de somn (nu mai voiau sa doarma/sa manance) si chiar si cateva sedinte pe care el a trebuit sa le tina cu Felix in brate.
Am incercat sa-mi programez cat mai multe sedinte sambata, astfel ca plecam dimineata cu rata de 5:30 (e singura, urmatoarea e la 8:30) si el venea dupa mine ulterior, la o ora la care era totusi deschis macar la politie.
N-o sa spun ca a fost simplu, ca n-a fost. In timpul asta, incercam sa mananc si legislatie pe paine, sa fac si chestionare cat mai multe in baza a ceea ce invatam si sa fac tot posibilul ca toate astea sa nu afecteze si mai mult rutina noastra si, mai ales, jobul lui.
Am inceput scoala undeva prin martie, in 2022 si am terminat-o in mai. La final de mai m-am dus la sala si am luat cu 26 puncte.
Am fost programata la traseu (zona Vulcan) pe data de 2 iunie, ora 8. La fel, la 5:30 dimineata eram in rata, urmand sa ma duc sa stau pe-acolo pana cand avea sa vina si instructorul.
Cum am luat permisul de conducer: Proba practica
Si iata-ma pe mine incercand sa iau permisul, intai singura cuc intr-o curte imensa si pustie, apoi inconjurata de adolescenti, multi inca avand alura de liceeni.
Ni s-au prezentat grupele, fiecarui politist examinator fiindu-i alocati 3-4 cursanti. In jurul orei 10 mi-a venit randul, fiind a 3-a persoana examinata din grupa.
Dupa aproximativ 20 de minute de condus (Vulcan-Progresului-Calea Rahovei-Calea Ferentari-Soseaua Salaj-Freamatului-Carlibaba-Salviei-Bachus-Prelungirea Ferentari), politistul mi-a spus sa trag pe dreapta. M-a pus sa semnez si mi-a spus ca permisul avea sa soseasca prin posta in decurs de cateva zile.
Daca in privinta examenului teoretic n-aveam niciun dubiu, m-am dus doar dupa ce scoteam minim 5-6 chestionare consecutive cu 26 de puncte, despre traseu n-aveam decat ganduri negre.
Bineinteles, auzisem faimosul “nu dai, nu treci” si imi propusesem sa nu dau, chit ca insemna ca nu aveam sa iau vreodata permisul. Ma pregatisem, oricum, sa trebuiasca sa dau sala de vreo 2-3 ori inainte sa vad permisul.
Din fericire, nici nu s-a pus problema de asa ceva. Examinatorul, desi extrem de ursuz si morocanos, a fost in definitiv corect.
Instructorul, ceva mai catolic decat Papa, a zis ca n-ar fi avut ce sa comenteze, “executia” mea fiind absolut impecabila. Dupa ce au incetat sa-mi mai tremure mainile si picioarele, m-am bucurat.
Ce m-a ajutat:
- Scoala. Instructorul. Am facut, zic eu, o alegere excelenta. Am mers la Bidi Trans, cam cea mai vestita dintre scolile de soferi de la noi, iar instructorul mi-a fost recomandat de cineva apropiat. Si bine a facut ca mi l-a recomandat, este genial omul: Niculaita Gheorghe il cheama, il gasiti la Bidi de la Gema, pe Iuliu Maniu.
- Omul este super rabdator, chiar si cu o impiedicata ca mine. Chiar si la cele mai prostesti greseli, a fost calm si mi-a explicat (iar si iar) ce am gresit, incat sa tin cont si sa nu repet asta si la examen (sau mai apoi).
- M-a ajutat sa stiu legislatia. Nu m-am urcat la volan fara sa fi citit cele doua sinteze oferite de scoala macar de 2 ori fiecare.
- M-a ajutat sa fiu pusa in fel si fel de situatii (cu precadere stanga in intersectii unde nu exista semafor dedicat), sa nu le ocolesc, ca sa ma pot descurca mai apoi si la examen, dar si dupa ce am obtinut permisul.
- M-a ajutat sa merg cat mai des in zonele cu diferenta de relief, pentru a-mi exersa plecarile din rampa. Nu, la examen nu am facut niciuna, insa ulterior era panica pe mine cat casa cand, pentru prima data in viata, a trebuit sa merg bara la bara pe podul de la Bragadiru. Din fericire insa, nu mi-a murit motorul nici macar o data, n-am lovit pe nimeni in proces.
- M-a ajutat enorm sa fac si sa refac, atat in practica, dar mai ales teoretic, parcarile laterale. Nu, nici p-astea nu le-am facut la examen, insa e esential sa le exersezi, incat sa-ti devina reflex.
- M-a ajutat sa merg incet. La examen, vreau sa zic. Instructorul a spus, si bine zicea, “timpul curge in favoarea ta”. Eu, ca o zapacita grabita ce sunt, tindeam sa “alerg” ca sa scap mai repede. Greu am inteles ca n-am unde sa ma grabesc.
- Ulterior, dupa ce am luat permisul (iunie, cum ziceam), dar pana la momentul la care am fost nevoita sa conduc zi de zi sa iau copiii de la gradinita (septembrie), m-a ajutat mult sa conduc cat mai des, ori de cate ori am avut ocazia. Nu, daca iei permisul si-l tii 3 ani in portofel, nu se cheama ca conduci de 3 ani. Se cheamna ca esti incepator cu permis proaspat luat. Ba chiar mai rau, ca mai uiti lucruri.
Ce nu m-a ajutat
- Nu m-a ajutat deloc faptul ca scoala de soferi (oricare, nu Bidi in mod deosebit) nu te pregateste de condus in traficul din Romania, ci te pregateste de luat examenul.
- In definitiv, asta este si rolul lor, sa te ajute sa iei permisul, insa realitatea este ca ce se cere in timpul probei practice este eminamente o idiotenie.
- Se cere sa nu depasesti 30-35 km pe ora.
- Se cere sa ai toate reflexele formate deja si sa nu carecumva sa nu adaptezi treptele de viteza la viteza, o chestie pe care o deprinzi in niciun caz dupa doar 15 sedinte de condus. Decat daca ai condus inainte, ceea ce e ilegal, nu? Mhm…
- Nimeni, in schimb, nu-ti cere sa bagi a 4-a. A 5-a nici nu exista.
- Nimeni nu iti cere sa iesi pe autostrada. Hey, in Romania nici n-ai voie ca si cursant pe autostrada. In alte tari, e parte din proba practica, pentru ca ar trebui sa stii sa mergi si cu viteza, doar nu conduci cu 30 in afara localitatii dupa ce iei permisul.
Si da, prima mea urcare la volan dupa ce am luat permisul a fost fix o urcare pe autostrada.
In final, singurul regret? Ca n-am luat permisul de conducere la timpul lui.
