După 17 ani de fumat, vapat şi fumat din nou, pot spune în sfârşit că m-am lăsat de fumat. Am aşteptat să treacă ceva timp ca să pot să scriu asta cu încredere, să nu fie doar o perioadă, ca apoi să o iau de la capăt.
- Cum am reuşit să mă las de fumat
- Dupa 10 ani de vapat, m-am pricopsit cu astm
- Cât de periculos e vapatul?
- Cele mai comune 5 probleme cauzate de vapat:
- Ce m-a convins să mă las de fumat
- Consumam o găleată de vinovăţie cu fiecare ţigară
- “E ultimul pachet” – De vreo 10 ori
- Mi-am dat şansa să greşesc şi să nu renunţ
- Ce conţine Defumoxan, preţ şi cum te ajută să te laşi de fumat
- Cum se ia tratamentul anti-fumat?
- Frica aceea: “cum voi trăi eu fără ţigară?”
Sunt două luni de când m-am lăsat de fumat, şi tot nu-mi vine să cred că am făcut-o. De la 16 ani până la 34, nu a existat zi în care să nu fi fumat sau vapat, singura excepţie fiind sarcinile.
Cum am reuşit să mă las de fumat
În primul rând, ce trebuie să ştiţi este că începutul procesului de a mă lăsa de fumat nu a început în urmă cu 2 luni, ci cu mult timp înainte. Mai exact, când am trecut de la fumat la vapat, zicând eu că am făcut treabă.
Asta se întâmpla pe la 22 de ani, şi am făcut-o în ideea că vapatul era mai ieftin, mai sănătos (se credea), mai lipsit de mirosuri neplăcute. Asta, dragii mei, a fost o prostie.
Deşi încă există această credinţă populară cu care vaperii se hrănesc, pentru că încă nu li s-a întâmplat nimic, realitatea evidenţiată de mai multe studii (şi pe care eu azi o simt pe proprii plămâni) arată că ţigările electronice fac un alt fel de rău.
Dupa 10 ani de vapat, m-am pricopsit cu astm
În cazul meu? După peste 10 ani de vapat cu mici întreruperi, pe fondul unui tratament care dă şi efecte adverse pulmonare pe care l-am primit pentru a trata o infecţie urinară cu klebsiella, am dezvoltat un astm de toată frumuseţea.
Cât de periculos e vapatul?
Rămâne valabilă treba cu “mai puţin periculos decât fumatul”. Şi asta doar pentru că în loc de 7000 de substanţe dăunătoare, inhalezi “doar” vreo 3.
În realitate însă, dacă ai probabil şi puţin ghinion, ai toate şansele să dezvolţi probleme pulmonare.
Cele mai comune 5 probleme cauzate de vapat:
Conform Cleavelandclinic, principalele 5 riscuri asociate vapatului sunt:
- Astm Bronşic (ce să vezi!) – Poate favoriza apariţia astmului şi poate agrava astmul deja existent
- Răni pulmonare – Uneori lichidul din ţigara electronică poate conţine Diacetil, o substanţă dovedită că ar cauza “boala plamânilor popcorn”.
- Afectarea altor organe (precum creierul şi inima), prin conţinutul de nicotină.
- EVALI (prescurtarea de la E-cigarette Vaping Associated Lung Injury) – O boală cauzată de conţinutul de vitamina E din unele lichide pentru ţigară electronică, EVALI dă simptome precum respiraţie îngreunată, dureri în piept, dureri de cap, puls accelerat. Aceasta este una dintre bolile ce par a fi cauzate de ţigara electronică ce pot fi şi fatale.
- Dependenţă – Aici mă încadrez şi eu, pe lângă astm. M-am apucat de vapat, în speranţa că voi lăsa complet şi fumatul şi vapatul. În realitate, am dat o dependenţă pe alta. Nu am mai fumat vreo 10 ani, dar în loc am vapat, iar astăzi vă pot garanta că n-am făcut un schimb prea bun. Ca să mă pot lăsa, m-am întors la fumat.
Cât de periculos este fumatul convenţional, nici nu simt că are rost să intru foarte mult în detaliu.
Vă las un episod din Starea Sănătăţii (canal-copil al emisiunii Starea Natiei) care pe mine m-a ajutat mult să văd mai clar că era cazul să las inhalarea a orice nu e aer.
Cert e că fumatul este reţeta pentru cancer pulmonar, şi alte boli care îl pot preceda, precum BPOC (Boala Pulmonara Obstructiva Cronica).
Ce m-a convins să mă las de fumat
Pe lângă toate cele expuse mai sus, faptul că am dezvoltat astm m-a făcut să renunţ la vapat, destul de instantaneu.
Ce simptome am avut? poate vă întrebaţi. Simţeam că mă apasă cineva pe gât. La început, cu un deget, apoi cu toată mâna, apoi, după zile mai multe, aveam senzaţia că am un bocanc pus pe gât, pe care apăsa cineva cu piciorul. Am ajuns la pneumolog crezând că nu voi mai putea respira.
Să mai menţionez de tuse? Da. Tuşeam mult, des, mai ales noaptea. Mereu o puneam pe seama răcelilor şi virozelor care nu se mai opreau, de când au intrat copiii la grădiniţă.
Asta m-a convins să las vapatul. Dar, pentru că-s un om slab şi pentru că-i vedeam pe alţii pufăind în alte contexte sociale, am înlocuit vapatul înapoi cu fumatul. Alta afacere grozavă. Asta, prin 2023, la final.
Consumam o găleată de vinovăţie cu fiecare ţigară
Acest fumat însă, pentru că ştiam exact ce efecte are şi aici nu mai e loc de “hai că poate nu-i chiar aşa rău”, îmi dădea o stare de vinovăţie continuă.
“N-o să apuci să-ţi vezi copiii mari”, “Nici nepoţii nu o să îi întâlneşti”, “Te otrăveşti singură ca proasta. Şi dai şi bani pentru asta”, “Or să te vadă şi or să fumeze si ei!”, şi alte gânduri d-astea de duh ajunseseră să domine fiecare ţigară. Practic, nu mă mai puteam bucura de o ţigară, când o aprindeam începea tortura psihologică.
În plus, nici astmul nu mă lăsa, iar despre inhalatoarele pe bază de steroizi am citit nişte efecte adverse de mi s-a făcut părul măciucă. Aşa că, trebuia
măcar să răresc utilizarea inhalatoarelor, dacă nu să le elimin de tot.
“E ultimul pachet” – De vreo 10 ori
Aşa am spus “e ultimul pachet”. De vreo 10 ori cred că mi-am spus că e ultimul pachet. Până când, chiar a fost. Şi a fost un coşmar.
O săptămână am lăsat ţigările şi am zis că mor. Îmi venea să sparg totul în jur, viaţa nu mai avea culoare şi în general s-a instalat o stare depresivă nasoală. Apoi a plecat el în delegaţie la Braşov, am rămas eu singură cu copiii şi prima oprire a fost la tutungerie.
Mi-am dat şansa să greşesc şi să nu renunţ
Şi am luat-o de la capăt cu vinovăţia. Dar mi-am propus să-mi dau iar o şansă şi să nu renunţ. Într-una dintre seri, eram la bunica, vecina cu cele mai fragede cornuleţe, saleuri şi alte reţete de “colesterol mic” şi ies afară să fumez o ţigară.
Când mă vede, începe şi mă bodogăne. Îi explic că am încercat şi îmi spune “Ai încercat mamă cu d-ăla de zice la televizor? Defumoxan d-ăla?”.
“De-cine, bre?” Îmi zic “minunat, alte pastile miraculoase despre care a auzit la televizor”. Nu era prima dată când menţiona de tratamente minune, de regulă tot felul de scam-uri de pe la teleshopping.
Dar ajung acasă, şi-mi rămăsese denumirea în minte. Şi caut păreri despre Defumoxan, pe care doar ca să rămân realmente impresionată de numărul de oameni care spuneau că funcţionează.
Şi nu, acest articol nu e sponsorizat de producătorii acestui medicament, nu am nicio afiliere cu ei (alta în afara celei prin profitshare), dar vă jur că pentru mine remediul ăsta a fost aur.
Ce conţine Defumoxan, preţ şi cum te ajută să te laşi de fumat
Defumoxan conţine citizină, o substanţă care, înţeleg că ar “păcăli” creierul să nu intre în sevraj după nicotină. Practic, ce e metadona pentru heroină, e citizina pentru nicotină.
Defumoxan costă cât 4 pachete de ţigări şi un pic. Undeva la 111 lei e la Helpnet in link-ul de mai sus, tot atât e şi la Tei şi atât îmi amintesc şi eu că am dat pe el. Deci un preţ mic, pentru o investiţie în sănătate şi o economie pe mai târziu.
În funcţie de cât fumezi acum, îţi vei amortiza costul în maxim 2 săptămâni (eu fumam un pachet la două zile, pentru că mă forţam să nu fumez mai mult). Aşadar, în 8 zile s-a plătit şi preţul Defumoxan.
Cum se ia tratamentul anti-fumat?
E un pic mai complex şi pentru asta trebuie citit prospectul în detaliu, dar e cam aşa:
Tratamentul se ia pe 25 de zile
- Ai voie să fumezi în paralel, doar în primele 3 zile. Dacă dupa 3 zile nu ai oprit fumatul, ori opreşti fumatul, ori opreşti pastilele. Nu mergi cu ele în paralel.
- În prima zi iei 6 pastile, la două ore câte una. A doua şi a treia zi, la fel.
- În zilele 4-12, iei câte o pastilă la 2 ore şi jumătate. 5 pastile pe zi.
- În zilele 13-16, un comprimat la 3 ore, deci 4 comprimate.
- În zilele de la 17-20, un comprimat la 5 ore – 3 comprimate pe zi.
- În ultimele 5 zile, 1-2 comprimate pe zi.
Eu nu am ajuns la a 3-a săptămână. De fumat m-am lăsat de tot din prima zi de tratament, iar de pastile m-am lăsat dupa 2 săptămâni de tratament. Şi acum le am în ghiozdanul pe care-l port pe post de geantă.
Nu ştiu cine a inventat Defumoxan, dar le sunt recunoscătoare cercetătorilor. Şi lui Bunica, pe care am desconsiderat-o pe nedrept. Datorită lor, pe parcursul zilelor de foc, primele 7 aş zice, nu am resimţit nici urmă de servraj.
Frica aceea: “cum voi trăi eu fără ţigară?”
Singurul lucru deranjant? După 17 ani de pufăit ceva după masă, ceva în pauză, ceva după ce culcam copiii, acum îmi lipsea obiceiul cumplit.
Dar, de fiecare dată îmi reaminteam scopul pentru care am început acest întreg proces, îmi reaminteam de astm, de gândul că vreau să-mi văd copiii mari.
Iar asta-mi dădea tărie până la următorul gând, când o luam de la capăt. Treptat, gândul se răreşte, iar acum, după două luni, abia dacă mai apare o dată pe zi.
Dă-ţi şansa să mai încerci o dată, de două ori, de câte ori e nevoie
Spun toate astea, pentru că am fost acolo. Ştiu exact cum e să îţi fie frică să încerci măcar să te laşi, pentru că “păi cum voi trăi eu fără ţigară?”. Chiar mai bine, aş zice. Doar că trebuie să-ţi acorzi timp şi răbdare, să-ţi dai voie să greşeşti.
Da, da! Dă-ţi voie să greşeşti. Nu ai reuşit să le laşi, te-ai reapucat? Asta nu înseamnă că ai eticheta de “fumător” sudată în frunte. Înseamnă doar că trebuie să-ţi mai dai o şansă să faci ceea ce e corect pentru tine.
Să vă mai spun că, de când m-am lăsat şi până acum, am pus de cel mult 3 ori mâna pe inhalator? E progres? Păi e. Înainte îl foloseam şi de 3 ori pe zi să pot respira normal!
Dacă TU nu îţi doreşti să te laşi de fumat, tratamentele adjuvante nu-ţi vor da motivaţie
Apoi, la fel ca şi cartea lui Allen Carr, care am înţeles că de asemenea ar fi o unealtă grozavă pentru a te lăsa de fumat, Defumoxan este doar un adjuvant.
Ca tu să te laşi de fumat, e necesar înainte de toate să îţi doreşti asta. Dacă tu vrei să continui fumatul, dar încerci tratamentul în speranţa că o să-ţi ofere acel catalizator de care ai nevoie să iei decizia radicală, ei bine, nu va funcţiona.
Niciuna dintre variante nu face miracole, dar amândouă te pot ajuta să începi drumul spre o viaţă lipsită de fum, tutun, abur şi nicotină, în orice formă ar fi ea.
Iar pentru un extra-ajutor emoţional (da, ca de obicei, vă mai recomand un grup de Facebook), recomand grupul Eu m-am lăsat. Tu poti?
Aici, recunosc, sunt oameni diverşi, din felurite medii, dar sunt oameni care trec sau au trecut deja prin ce urmează să treci tu, dacă o iei pe această cale.
Sunt oameni care înţeleg mai bine decât oricine cât e de greu, dar care te vor încuraja să nu renunţi.
Să fiţi bine, fără tutun şi nicotină!
