Prima respingere sociala a copilului doare mai tare parintele

Dragi mamiki pretioase, jur ca pot trai fara socializarea din parculete in care fiecare isi discuta progenitura si care mai de care il ridica in slavi.

Va garantez ca am avut conversații mai fructuoase si mai interesante cu cainele meu sau cu pisicile. Cam pe o singura voce, dar mai interesante.

Va promit sa nu incerc sa patrund in ‘inner circle-ul’ vostru, bisericuta pe numele-i neaoș.
Dar pe cuvant ca fii-mea nu stie despre toate astea. Ea alearga spre copii fara sa-i discrimineze in functie de vreun criteriu, nu-si da seama cat de pretiosi pot fi unii.

Faza de azi m-a facut bucati.

Ne stim cat de cat cu parintii de bebelusi care frecventează parcul Moghioroș. Cum? Din small talk. Vorbesc si ei nimicuri, vorbesc de Covid, schimba retete, ca orice alte grupuri de mamiki.

Ei, azi m-a mancat undeva sa investigam un parculet de pe lângă București.
Unde, cum ar veni, eram outsideri. Din mai multe puncte de vedere.

Si cum am ajuns noi in parculet si l-am cercetat olecuță, am găsit o zona cu tanci cam de varsta cu fii-mea.

Ii zic lui sa ii dea drumul, noi stam la distanta si lasam copilul in pace.
Fii-mea ia singura minge cărată cu noi si se duce glont spre copilasii vazuti.

Ca la un semn, părinții celor 3-4 copii din acel grup s-au ridicat si s-au prefacut ca pleaca acasa.
Fii-mea tot alerga spre copii lor, iar ele se tot indepartau.

Fii-mea alerga dupa 3 adulți, care fugeau de ea

Copilul meu (prea) bun, aparent, incerca sa prinda copiii lor din urma sa le dea mingiuta ei.
Face chestia asta des si cu toată lumea. Iti da toate jucariile ei, daca i le ceri. Trebuie sa lucrez un pic la asta, ca e clar ca nu e tocmai bine.

In fine, zic “na, s-a nimerit. Pleaca femeile acasa, le-o fi foame copiilor.”

Ne-am jucat noi cu Iris ceva timp, ca apoi sa luam seama la plecare ca grupul de mamiki pretioase nu plecase, numai se mutase vreo 200 de metri mai la vale.

Daca de pe-acum am de-a face cu dive d-astea si copiii lor carora probabil mai tarziu fii-mea nu le va putea ajunge la nas de importanta, mi-e groaza sa ma gandesc cum va fi mai incolo.

Din toata seara asta am ramas doar cu imaginea asta amara: un copil de un an alergand după alti copii, iar adultii din preajma lor fugind de ea, tragandu-si copiii dupa ele.

Imagine de Cheryl Holt de la Pixabay

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Post