Subiectul educatiei e amplu dezbatut zilele astea, in principal pe fondul rezultatelor dezastruoase de la nenorocitele alea de teste PISA. Un lucru insa se pierde din vedere: noi avem probleme mai mari decat rata analfabetismului functional.
Eu cel putin zic ca ar trebui sa doara mai tare: copiii din scolile romanesti inca mai mananca bataie de la profesori. Cum ar putea iesi niste genii pe portile liceelor si scolilor generale, daca inca exista profesori care cred in educatia cu pumnul?
Va vine sau nu sa credeti, lucrurile se imbunatatesc
Toata lumea se da de ceasul mortii pe treaba cu educatia. Si e bine ca se da, in primul rand ca asta inseamna ca i se acorda importanta. Dar sa nu uitam unele aspecte…
Sa nu uitam ca in Romania acum doar cativa ani “indicatorul la palma” era metoda de disciplina universal acceptata in scoli.
Sa nu uitam ca inca exista parinti care vin si indeamna profesorii sa le mai altoiasca copiii, dupa nevoi.
Si in tot acest timp, sa nu uitam ca lucrurile merg spre mai bine, desi poate veni greu de crezut.
Inainte, bataia in scoli era regula, nu exceptia
Pe mine m-a prins scoala generala prin anii 2000, si inainte si dupa schimbarea mileniului. Marturisesc ca am mancat bataie ca pe ceva la fel de firesc ca ciorba la pranz.
Educatoarea ne batea, diriginta de matematica ce ne-a preluat dintr-a 5-a ne batea, iar de bullying din partea profesorilor nici nu mai povestesc, ca deja pare ca ma alint.
Indicatoare la palma de la educatoare, tras de par si pumni in cap de la diriginta
In clasele 1-4 bataia ne era administrata riguros de educatoare si venea din diferite motive, niciodata pe fond de nervi. Eram de pilda scosi la tabla la lectie, iar cine nu isi pregatise tema primea cate 5 indicatoare la fiecare palma. Imi amintesc si acum cum ardeau palmele inca o ora dupa “administrarea tratamentului”.
Dintr-a cincea, rolul de bataus s-a mutat in sarcina dirigintei, profesoara de matematica, care tragea fetele de par in asa hal incat parea ca matura pe jos cu tine si mai mereu te temeai ca vei ramane fara par in cap. Iubea sa ne apuce de perciuni, unde doare de simti ca innebunesti.
Baietii erau mai “norocosi”: primeau cate un pumn plin cu inele in cap, fireste, cu inelele indreptate in jos, ca sa doara mai serios. Alteori erau apucati si stransi de gusa.
Imi amintesc cu cata groaza ma gandeam la ideea ca venea iar ora de matematica, iar acum ma intreb daca toata aceasta experienta nu o fi si contribuit la repulsia mea fata de aceasta materie.
Toate astea se intamplau intr-o scoala din buricul capitalei
Toate astea sa nu va inchipuiti ca se intamplau la Cucuietii din Deal, la scoala din sat. Nu, nu…
Se intamplau in buricul capitalei, vizavi de Conservator, intr-una dintre cele mai prestigioase scoli din Romania.
Ori, daca asta era regula in fata careia niciun parinte caruia ii era batut copilul nu avea vreo zbatere de ochi, cum or fi decurs lucrurile in alte scoli, mai sarace, mai izolate, mai “de la tara?”.
La vremea aia nici nu-mi dadeam seama ca-mi sunt incalcate drepturi, nu realizam ca ce se intampla nu era absolut deloc firesc. Doar si bunica-mea ma batuse in mod regulat incat sa iau bataia ca pe un fapt divers care ti se intampla.
Cum merg lucrurile in mai bine in sistemul educational, din punctul meu de vedere? Desi nu stam bine la testele PISA, macar tot mai putini copii mananca bataie in scoala, cel putin de la profesori.
Acum ca tot elevul are un telefon cu camera si cam orice incident se filmeaza, avem impresia ca evenimentele de genul sunt frecvente.
Nu am dovezi clare, vorbesc doar din intuitie, dar eu suspectez ca s-au rarit, altfel am fi vazut mult, mult mai multe cazuri de copii cotonogiti de profesori prin mass-media. Minim unul din fiecare scoala, in fiecare zi, daca lucrurile ar mai fi fost ca pe vremuri…