Tocmai ce am terminat cam cel mai mare proiect de diy de care ne-am apucat vreodata, motivul pentru care saptamanile astea n-am mai stat, n-am mai scris, n-am mai avut timp de nimic. Satui de meseriasi care mai de care mai priceputi si mai viciati, ne-am apucat sa ne inchidem singuri o terasa (sa-i zicem un viitor foisor), momentan doar cu acoperis. Eu gravida, el cu jobul in paralel, amandoi cu Iris atarnati de noi. A iesit ceva de care suntem destul de mandri si din care ne-am mai lucrat putin mana si sper ca scriind articolul asta cat un roman sa dea si altora curaj sa incerce pe cont propriu.
De la bun inceput zic ca suntem amandoi priceputi cam ca o maimuta cu bisturiul in mana la chirurgie, deci lucrarea a mers lent. Tot e bine, ca macar a mers!
El muncea in weekend, eu in timpul saptamanii
Am inceput prin a comanda fierataniile si lemnul, care ne-au dus in prima faza la un deviz de vreo 600 de lei, cu tot cu suruburi si alte minuni. Bine, am gresit de vreo 2 ori suruburile de fixare in beton, dar cine mai tine socoteala la maruntis? Deci vreo 600 lei.
Dupa ce ne-a venit lemnul, cu planul gata facut intr-un app, el a taiat cei 8 stalpi la lungime, incat sa obtinem 2 ape la noul acoperis: una comuna cu cea a casei, cealalta in directia opusa.
Am fixat cu minunatele suruburi de mai sus (scumpe ca dracu) elementi metalici de sustinere, pe care aveau sa vina stalpii prinsi.
In timpul saptamanii, cat el era ocupat cu jobul, eu am luat la slefuit tot lemnul (de masina, nu de mana, ca imi cadeau mainile la cat am avut de prelucrat), pentru ca la banii mentionati mai sus nu aveam cum sa fi luat lemn rindeluit, ar fi fost dublu. V-am lasat o poza, ca idee, lemn slefuit vs. nesflefuit, sa vedeti diferenta.
Dupa slefuire le-am aplicat strat dublu de tratament insecticid impotriva carilor, mucegaiului si ciupercilor. Dupa ce tratamentul s-a uscat am aplicat strat dublu de lazura speciala pentru intemperii, astfel incat am dus lemnul de la brut la ce se vede mai sus.
Ridicarea acoperisului pe structura de lemn
Odata fixati toti stalpii in suporturile metalice, am procedat la fel si cu dulapii care formau un patrulater, ce se sprijinea pe stalpi.
Aici el a fost foarte inspirat cand a ales sa foloseasca niste elementi de imbinare, incat sa nu trebuiasca sa-i tin eu de stalpi cat timp insuruba, ca na, exista riscul sa nasc pe-acolo atarnata de grinzi.
Dupa patrulaterul asezat pe stalpi am ridicat 2 popi (niste stalpi mai mici) pe verticala, care sa sustina coama noului acoperis.
De-abia de aici lucrurile devin distractive, caci coama a avut dimensiunile de 10/15 cm la o lungime de 4.5 m si a fost un cosmar s-o urcam fix pe popii astia de mai sus.
Dar dupa vreo 15 minute in care ne-am simtit ca-n filmele cu Stan si Bran, am reusi s-o cocotam.
Intr-o alta saptamana (caci da, lucrarile astea ne-au luat vreo 5-6 saptamani, dat fiind ca lucram numai in weekend la montaj) am aranjat si montat toti capriorii, cei care aveau sa vina dinspre coama spre streasina si sa sustina astereala.
“Stii ce s-ar vedea bine? Astereala alba pe capriori inchisi la culoare” – Asa m-am ales cu 2 saptamani de munca
Urma sa comandam scandura care avea sa tina tabla, cand ne-am dat seama ca avem niste scandura numai buna de asa ceva, de la o incercare de-a noastra de a dubla gardul catre vecini. Din nefericire, dublura aia de gard a iesit tare scurta si se vedea oribil, motiv pentru care am zis: luam alta scandura pentru gard “cand o fi” si o folosim p-asta, macar si pentru a nu irosi lemn perfect utilizabil.
Nu stiu insa ce l-a posedat pe el sa spuna “hm! Stii ce s-ar vedea bine? Daca scandura ar fi alba, iar capriorii inchisi la culoare, de la lazura”. Motiv pentru care, iata-ma pe mine, 2 saptamani la rand scotand scandura din gard, slefuind-o si vopsind-o in alb, ca sa se vada bine.
Glumesc, as fi avut de munca oricum, ca daca nu era vopsea alba (Oskar Aqua Matt, apropo, e geniala), era lazura, deci tot munceam.
Iar cand venea weekendul, el avea program la insurubat (da, insurubat, nu batut in cuie) astereala pe capriori.
Si ghiciti ce? A avut dreptate, se vede tare bine.
Prima zapada aproape ne-a prins pe acoperis
Decembrie deja batea la usa cand a venit prima zapada, care aproape ca ne-a prins cu scandura expusa si terasa neacoperita. Dar la mustata a reusit sa scopere terasa provizoriu cu carton bituminos batut in capse. In seara asta a acoperit cu carton, la lumina becului stradal si a lunii, maine ne trezeam si afara ningea ca-n povesti.
Cartonul avea sa tina la vreo 2 ninsori, pana ce weekendul trecut a reusit si a montat si foile de tabla pe acoperisul viitorului foisor. Eu in rastimp, sa nu credeti ca sedeam degeaba, ii dadeam foi la mana, suruburi si ce mai avea nevoie, caci pe panta inclinata chiar nu m-am cototat.
El pe de alta parte, aluneca intr-o veselie de pe cartonul acoperit complet cu nisip, motiv pentru care s-a tinut permanent de o ancora prinsa sus la coama casei.
Oricum, nimic nu e ca incercarea de a pasa cuiva foi de tabla cand vantul sufla de ai senzatia ca urmeaza sa pleci ca Mary Poppins, doar ca fara umbrela.
Cum i-o fi fost lui sus acolo, sa ia fiecare foaie si s-o fixeze, toate astea in timp ce se si tinea sa nu cada, asta numai el si genunchii lui stiu.
Nu ca ne-am distrat, dar as mai face-o o data
Cert e ca daca ar fi sa repetam experienta, tot nu as apela la un “meserias”. In primul rand pentru ca experienta ma invata ca e o irosire de nervi, timp si bani, in al doilea rand pentru ca am inceput sa dam de gustul lucrului facut pentru tine, care intotdeauna are sanse sa-ti iasa mai bine, ca e mai probabil ca tu sa-ti dai silinta, chiar daca-ti dai nitel si duhul in proces.
Ne-a costat circa 1500 lei sa inchidem terasa asa cum am facut-o, tinand cont ca lemnul pentru astereala nu l-am pus la socoteala (a trebuit totusi sa mai luam niste scanduri) si cartonul bituminos il aveam de la alt diy (magazia de lemne).
Astfel am acoperit o suprafata de 4.5/4 m, deci vreo 18 m patrati. Urmeaza sa inchidem putin sus cu lambriu (are 3 m inaltime, deci intra vajul) si sa ridicam o balustrada din lemn, incat Iris si noul-venit sa nu pateasca nepatite.
Dar etapele astea din urma vor fi o joaca de copii, tinand cont ca nu presupun lucrul la inaltime si deja avem mana putin (mai) formata.