Candva obisnuiam sa spun ca nu aveam sa trec decat o data prin asta. Iata-ma in fata faptului implinit: urmeaza sa vina al doilea copil si jur ca mi-e mai frica de nastere decat mi-a fost prima data. Si nici macar nu am nascut natural si nu voi naste natural, oricum teama nu despre asta este.
La Iris decizia de a naste prin cezariana a venit atunci, pe loc, la internare. Concret, eu i-am spus medicului ca el decide si ca daca pot, as prefera sa nasc natural, stiind ca recuperarea e mai rapida. Poate ar fi fost, dar el a decis ca cezariana e optima, asa ca am mers pe mana lui.
Recuperarea in sine dupa operatie a fost un vis, am scris si aici despre asta. Nu-mi amintesc concret f multa durere, am mers la putin peste 12 ore de la nastere. Durerile de cap mi-au dat mie de furca rau de tot, dar ma astept ca voi sti sa previn complicatia asta data viitoare.
Si atunci, de ce mi-e frica de a doua nastere mai tare decat de prima?
Pai pentru ca pandemia face ca intreaga situatie sa fie una speciala. Protocoalele sunt schimbate, conditiile sunt mult mai stricte, iar in perioada aia de cateva zile de dupa nastere, esti o bomba emotionala.
Vor fi cel putin 4 zile in care el nu va putea vedea copilul decat in poze, vor fi acele clipe de dinaintea operatiei si destul de multe ore dupa, cand nu-l voi putea vedea si, spre deosebire de data trecuta, acum imi va fi dor dublu: si de ea.
Totodata, daca va amintiti, super, daca nu va reamintesc eu, am scris despre treaba cu spaga din spitale acum ceva timp si nu cred ca s-au schimbat multe in rastimp.
De data asta insa, spitalul nu va mai fi acelasi. Pe Iris am nascut-o la Elias, Felix urmeaza sa se nasca la Filantropia, in principal din pricina faptului ca Elias e acum suport Covid19.
In plus, treaba cu rooming-in-ul bebelusilor de la Filantropia imi surade mai mult decat alaptatul la program, pentru ca-mi amintesc cum o lasam si o gaseam oracaind pe ea, semn ca hranitul la 3 ore nu-i suficient de frecvent pentru un nou-nascut.
Mi-e pe de alta parte putin frica si de gandul ca e probabil sa-mi fie greu sa-l ridic si sa ma ocup complet de el inca din primele ore, dar asta e una din cele mai mici probleme.
Felix va veni pe lume tot in aprilie, la fel ca si Iris, si sper ca vom reusi amandoi sa iesim din spital fara Covid19 sau alti crocobauri ce se mai gasesc prin locurile astea.
Promit sa revin cu articol despre nasterea la Filantropia si despre diferentele dintre cele doua experiente.
Imagine de Markus Distelrath de la Pixabay