N-o sa pretind vreodata ca as avea expertiza in sensul asta, vorba aia, doar sunt parinte de vreo 5 minute. Dar pot sa spun ca deja ma tem de ideea de a creste un copil razgaiat si realizez cat de fina este linia dintre “copil fericit” si “copil razgaiat”.
Intre “copil fericit” si “copil razgaiat” – O linie foarte fina
Nu cred ca exista parinte decent pe lumea asta care sa nu vrea mai mult pentru copilul sau decat a avut el la randul lui. Iar cum noi venim din intunecatul si saracaciosul comunism, avem un istoric de lipsuri acute care inca ne dor si ne dorim ca ai nostri sa nu cunoasca vreodata ce inseamna sa nu ai.
Totusi, cei mai multi dintre noi vrem in acelasi timp ca cei mici sa aprecieze munca noastra, sa aprecieze ca au, sa inteleaga ca sunt in lume copii mai putin norocosi decat ei, dar si ca in viata e foarte important sa muncesti pentru ceea ce doresti sa realizezi.
Cate jucarii sunt prea multe jucarii?
M-am tot gandit la subiectul asta pentru ca, desi rational imi propusesem sa n-o fac, i-am umplut lui Iris dormitorul cu jucarii si uneori am senzatia ca nu ma pot opri.
De bebelusi, de copii mici, Montessori, ratuste, puzzle-uri, Lego Duplo, zdranganele si dracanele colorate, incat ma intreb deseori daca nu cumva e prea mult.
Cum imi dau seama cand am depasit o anumita limita si deja sunt prea multe jucarii? Nu ajuta nici faptul ca am senzatia ca se plictiseste tare repede de cele pe care le are, asa incat imi vine sa gasesc alte trasnai de cumparat.
Si da, i le dau prin rotatie, dar nu face mare diferenta. Deja s-a obisnuit cu ele, e super plictisita de toate.
Copiii nostri au o copilarie mai frumoasa ca a noastra
Apoi sunt si propriile lipsuri din copilarie. Desi mama a incercat sa se asigure ca nu-mi lipsea nimic, fireste ca mi-am dorit chestii pe care nu le-am avut niciodata: trenulet electric, papusi Barbie, vacante prin strainatate sau activitati extra-scolare pe care nu ni le permiteam.
Vreau sa ii asigur toate astea, in masura in care voi putea. Dar vreau si sa fiu sigura ca intelege ca totul se intampla cu munca, nimic nu cade din cer si ca a avea nu e o stare de fapt pentru toti copiii.
Chiar si ea va avea probabil lucruri care ii vor lipsi, cine stie, poate isi va dori un G5 (avionul). Garantat nu i-l voi (putea) cumpara.
Dar sunt aproape sigura ca ai nostri copii au o copilarie mai frumoasa decat am avut-o noi. Iar copiii lor probabil o vor avea si mai frumoasa decat a lor, de ce nu?
| Imagine de Esi Grünhagen de la Pixabay |
