La mine-n casa nu prea exista zi fara ciorba. Si nu ca am fi noi traditionalistii lui peste prajit, dar cred ca e singurul fel de mancare asupra caruia ne intelegem toti 4. Eh, dar pentru o ciorba, cu 2 copii, la mine in casa trec si 3 ore, zici ca-i ciorba de dinozaur batran. Cum ajungem la 3 ore? Eh cum…
O ciorba-n 7 acte
Pai intai se curata oala de la vechea ciorba. Intotdeauna spalarea oalei se face fix inainte de a ma apuca de ciorba. Si ma lupt cu ea de mana, ca nu mi se pare rentabil s-o bag in masina de spalat vase.
Apoi ma striga Iris. Vrea sa ne jucam. Explic: “Mami, trebuie sa fac papa.” Bazaie putin, in cele din urma cedeaza si isi gaseste ceva de facut singurica.
Curat ceapa. Si plang. N-apuc sa o dau bine pe din doua, ca aud plans in casa. De data asta e el, i-a luat ea jucaria. Ma duc, refac imparteala, ii explic ei sa-i lase si lui o jucarie (in zadar, desigur).
Gata, e liniste, inapoi la ceapa. O bag in robot, ma apuc de curatat morcovii. Vine Iris, ca vrea si ea morcov. Si sa-i dau si pentru fra-su. Unul mare ei, unul mic, lui.
Ma conformez, curat inca 2 morcovi, onorez comanda
Ma apuc de telina, pastarnac, dovlecel si ce mai intra la o ciorba. Plange ea, i-a luat el morcovul. Ma duc, restabilesc ordinea, fac o pauza de toaleta. Cu martori, normal, cum altfel?
Spalat pe maini, inapoi la ciorba. Nu trec toate legumele prin robot, ca iar aud “maaaamaaaaa” si un “oaaaaaaa” care se impletesc. Ea i-a luat lui morcovul. Acum vrea sa i-l spele si sa i-l dea inapoi.
Prea tarziu, zic. Lui ii e foame si nitel somn, il iau, ii pregatesc biberonul si-l pun in pat sa manance.
Se duce si ea peste el. El se opreste din mancat, incepe si chitaie. Iris il jughineste, Felix incepe sa planga.
Ma duc, o scot pe ea din patut, ii dau inca o data biberonul si inchid usa.
Da, dar ea imi spune iar ca vrea sa ne jucam. O invit sa ma ajute sa trecem toate legumele prin robot. Aici sansele sunt 50-50. Uneori o incanta ideea, alteori imi da cu flit.
De data asta-mi da cu flit, insa imi spune ca vrea sa se joace cu carticele (carti de joc Montessori de la Gama, pe care le recomand cu toata inima).
Zic bine, dar vii cu ele la bucatarie si ne jucam acolo.
Termin de tocat legumele printre 2 carticele de joc, intr-un spatiu tot mai mic pe blat, si in sfarsit incep sa pun din ingrediente in oala.
Incepe el iar sa chitaie, semn ca a terminat de mancat si vrea sa-si reia activitatile de pe podea, ca la somnul de dimineata a cam inceput sa renunte.
Il aduc in sufragerie, ma duc inapoi la calit legumele si pregatit perisoarele
Vreo 3 ore mai tarziu fata de ora inceperii, constat ca e deja 12:30 si eu n-am inca ciorba gata, numai borsul il mai am de pus, insa gurile flamande nu mai au rabdare.
Scot asadar niste paste de ieri sau niste pui facut la friteuza si le servesc pe-repede-inainte, cat sa pot sa-mi aud si eu gandurile in cele 2 minute de liniste, cat rontaie impreuna.
Asa se face ciorba la mine in familie, de cand cu cei doi strumfi. Si ca treaba asta sa nu se mai repete (bine, si de bucurie ca mi-am luat un Tefal One Pot – promit review), am zis sa ma organizez.
Asadar, odata pe luna fac un heirup:
Curat de 4 ori mai multa ceapa, morcov, pastarnac, ardei, dovlecel, toate cele legume de trebuinta la ciorba, mai putin cartofii, ca parca prea oxideaza urat.
Fac treaba asta seara, dupa ce-i culc pe ei, momentul meu de destindere si relaxare, desigur. O portie o opresc pentru a doua zi, restul de 3 portii le bag la congelator sa fie numai gata de folosit zilele urmatoare.
Si uite abia asa reusesc sa scurtez din timpul de pregatire a unei amarate de ciorbe de pui, de perisoare sau de ce mama ei de ciorba o fi. Le numesc “kituri de ciorba”. Si nu, nu merge sa iau legume gata tocate si congelate din comert. Am incercat, zace ciorba in frigider de n-o mananca nimeni cu zilele.
Imagine: Pixabay
