Nu am date statistice. Cred ca nimeni nu are momentan, poate se va face vreo cercetare curand. Strict din studiul observational insa, sunt tot mai convinsa ca ei sunt mai mult decat noi. Mult mai multi.
Ii numar pe degetele de la o mana pe cei cunoscuti care chiar iau in serios toata treaba asta cu riscul de infectare cu Covid19. Restul? Oameni, pe care altfel ii credeam cerebrali si cu picioarele pe pamant, imi vorbesc despre cifre umflate, manipulari media si bineinteles, interese mari la mijloc.
Corona-scepticii nu sunt toti la fel
Cand spun “ei”, nu ma refer doar la cei cu 5G, Bill Gates si oculta mondiala. Aia sunt un caz aparte si ies singuri in evidenta, n-au nevoie de ajutor.
Exista (si cunosc personal) oameni care admit ca e pandemie, dar ca nu e atat de grav pe cat “spun astia”. Ce e bine e ca in mare parte, oamenii astia se feresc atat cat stiu de expunere, pentru ca si lor le e ceva teama, doar ca nu prea multa.
Cand spun “noi” ma refer la cei constienti de gravitatea situatiei. Cei care se feresc cat pot de aglomeratii, cei care au devenit maniaci cu spalatul pe maini. Cei care nu cred ca e doar o gripa. Cei care nu cred ca se umfla numarul de cazuri “ca sa luam bani de la UE”. Cei carora inca le mai e frica.
“E doar o gripa”
Astia cu gripa sunt de cele mai multe ori tineri, atat cat mi-a fost dat sa vad.
Sa plecam de la premisa (falsa!) ca e doar o gripa. Oare cum ar arata rata mortalitatii la nivel global daca banala gripa n-ar avea vaccin?
Eu ma vaccinez antigripal, el la fel. De sezonul urmator si Iris isi va primi vaccinul. Prin urmare, de gripa n-avem de ce ne teme. La fel ca noi, pun pariu, o droaie de alti oameni. Deci cum se compara asta cu gripa?
“Ii afecteaza doar pe cei cu complicatii”
Ba se pare ca nu. Insa la toate stirile ce anunta de tineri care au trecut la cele vesnice din cauza Covid, fara complicatii, vin si ne lamuresc ca e de fapt o manipulare.
Chiar si asa, cei care se hranesc cu iluzia ca “ii afecteaza doar pe cei cu complicatii” au intotdeauna senzatia ca ei sunt zei, sistemul lor imunitar e format din Eroii de la Termopile si ca de ei nu se lipeste boala, cum nu se lipeste mancarea de teflon.
Asa o fi, insa toti astia parca uita cumva ca au o mama, o matusa, un bunic care nu sunt la fel de voinici.
“Hai domne, acuma! Ce vrei, sa nu ne mai traim vietile?”
Asta e genul de replica pe care o auzi cand vine vorba de sezonul estival, mers in cluburi, mers la terase si in general in orice forma de aglomeratie in care mergi pentru atmosfera.
Cei mai vocali? Desigur, cei care au ceva de castigat din asta, cum sunt numeroase vedete cu fel si fel de birturi inchise sau evenimente anulate.
Tot aici intra probabil si cei care nu pot trai cu ideea ca Untold si alte asemenea festivaluri nu se vor putea tine anul asta. Multi au inteles fara dificultati asta, sunt insa si cativa carora le-a picat mai greu.
In timp ce e intr-adevar important sa ne traim vietile, e parca putin mai important sa avem ce vieti sa traim.
Mascuta in barba
Deja s-a discutat de chestia asta, ca s-a epuizat subiectul. Sunt campanii de informare de te lovesti de ele oriunde mergi. Si totusi, intr-o buna masura, masca se poarta sub nas sau pe o ureche.
Important e sa o ai la tine, nu s-o porti cum trebuie, semn ca mai toata lumea care o poarta asa, o face din obligatie, nu din constientizare.
“Cand s-o termina treaba asta cu pandemia”
La final, ultima tipologie de corona-sceptic, in acceptiunea mea, varianta cea mai soft poate: cel care asteapta finalul pandemiei ca finalul unui sezon din GOT.
Nu o data am auzit prieteni spunand “Si cand s-o termina treaba asta cu pandemia, sa ne vedem si noi la un gratar.” Acum, ca or fi zis-o de complezenta sau chiar isi doresc un gratar cu noi, nu stiu.
Dar cei care chiar isi seteaza ca punct de reper temporal finalul pandemiei, sunt cel putin idealisti.
Finalul pandemiei nu se intrezareste, cu atat mai mult cu cat raspandirea virusului continua. Cum am putea vorbi despre un final al pandemiei, cand noi suntem la luni bune distanta de inceperea testarii unor potentiale vaccinuri?
Pandemia nu pleaca nicaieri, oameni buni. It’s here to stay, cel putin pana cand se gaseste o solutie globala. Eu nu intrezaresc una prea curand, cel putin nu una miraculoasa.
Mi s-a spus ca-s fatalista. Eu zic ca nu-i nimic altceva decat realism.
Cat timp ei sunt mai multi ca noi, cei care ne ferim cat putem vs cei care iau in ras problema asta, pandemia va continua sa fie o stare de fapt.
Important e ca noi, primii, sa rezistam si sa ne ferim de toti cei de mai sus pana cand un vaccin va fi disponibil.
Atunci, multi dintre corona-scepticii de azi vor deveni anti-vaccinisti, dar aia va fi mai mult problema lor si mai putin a societatii.
Si la final, niste comentarii edificatoare. Nu mi-a luat 10 minute sa le gasesc.
Imagine de Orna Wachman de la Pixabay
