Esti parinte proaspat si ai un copil care iubeste somnul pe cat iubesti tu lipsa de odihna? Hai cu mine si citeste cum exact se adoarme (cu) un copil la san. Un ghid deloc practic, dar macar distractiv, sper eu.
Cum se adoarme (cu) un copil la san
Pasul 1:
Se ia un copil (ideal al tau) si se atasaza corect la san. Copilul mananca din primul san pe saturate, dar inca are ochii mai larg deschisi ca tine?
Muta-l la celalalt san (noroc ca ai doi!). Se termina laptele si-n sanul asta, moment in care copilul tau pare ca tocmai a terminat ciclul de incarcare al bateriilor? Ia-l in brate.
Pasul 2:
Se merge prin casa cu acelasi copil in brate, pana la epuizare. A ta, ca despre a lui nici nu poate fi vorba.
Si cand crezi mai din suflet ca e pe cale sa adoarma, il auzi razand la una dintre pisici.
Pasul 3:
Asa ca te incui in camera lui, fara stimuli si pisici si te asezi cu bebe in balansoarul luat fix in acest scop. Te clatini tu ce te clatini alene in balansoar, cand parca simti ca piciul incepe sa se lase moale.
Teapa, era la deruta. Un minut mai tarziu incepe un real recital: copilul tine un monolog adresat fluturasilor de pe perete, pe care chiar tu cu mana ta i-ai pictat (ce ti-o fi trebuit, Cristino?).
Pasul 4:
Renunti la strategia asta si te regrupezi. Apelezi iar la planul A, ca intre timp poate o mai fi obosit ceva minionul.
Pui iar copilul la sanii ce acum incep sa aduca tot mai mult a pereche de sosete lasate pe sarma la uscat.
Pasul 5:
Te trezeste un ghiont plasat strategic cu degetele-i ascutite de la picioare, fix intre coaste, in timp ce isi exerseaza mersul de-a busilea prin pat.
Pasul 6:
Te uiti la ceas si vezi ca deja s-a facut 11:30. Il chemi si pe el, asezi zadarnic copilul cvasiumblator intre voi si te cuibaresti.
Stingi lumina pe fundal de chicot de bebelus care se freaca cu patos la ochi, dar n-ar dormi nici sa-l rogi din inima.
Pasul 7:
Il atasezi iar la san, ca stii sigur ca in combinatia asta se linisteste: casa amutita, intuneric bezna, san in gura.
Si in timp ce te fura somnul mai repede decat pe el, ecoul unei singure intrebari ramasa fara raspuns se tot izbeste de peretii interiori ai scafarliei tale: “De unde? De unde are atata energie?”
