Nu stiu daca e caracteristic doar babyboomer-ilor, dar la ei am intalnit cel mai frecvent apucatura asta. Evident, nu la toti, dar la o buna parte.
Pur si simplu imi pare ca generatiei in care se regasesc si parintii mei, adica cei de 60+ acum, dar si unora oleaca mai tineri, le e groaza sa admita o greseala, o necunostinta de cauza.
Autosuficienta apare pe masura ce avansezi in varsta?
Nu de putine ori oamenii de care vorbesc au si o atitudine de “bueeei, vezi ca eu am fost ca tine, deci automat stiu mai bine”. Ceea ce nu-i neaparat cazul, sunt numeroase domeniile in care sunt realmente neadusi la curent, sa nu zic depasiti.
Un exemplu care-mi vine rapid in cap la o prima gandire e alaptarea. Mamele de acum stiu ca toate babele se pricep si sunt consultanti in alaptare. Care-ti spune ca “n-ai lapte” ori ca “nu e bun laptele” dupa o anumita varsta, care te sfatuieste sa bagi alimente solide de la 3 luni, ca “asa era pe vremea noastra, maica”. Iar de incerci sa explici ca nu e chiar asa si ca OMS recomanda incolo si-ncoace, garantat nu vei reusi sa schimbi opinia extrem de bine inradacinata.
In afara de o mana de oameni, mai recunoaste cineva ca l-a votat pe Iliescu?
O alta chestie care-mi sprijina concluzia ca boomerilor de la noi nu le place sa admita ca poate uneori nu au toate informatiile e faptul ca atunci cand idolul lor politician nu le intalneste asteptarile (se intampla mai mereu, nu fac politica, insa de exemplu Iliescu a fost unul dintre acesti idoli), oamenii nu se dezic de ceea ce candva apreciau.
Sau daca o fac, nu admit ca au apreciat candva. Acum de pilda, mai toata lumea il injura pe Iliescu, chiar si cei 60+. Brusc, s-au evaporat toti sustinatorii lui care erau tineri in ’92.
Disonanta cognitiva, dar pana cand?
Inteleg ca e vorba de disonanta cognitiva, insa parca e ceva mai pronuntata in cazul generatiei asteia. Daca au luat o idee, un concept, o persoana in brate, doamne fere’ sa le aduci argumente prin care sa le arati ca lucrurile nu stau asa roz precum credeau ei.
Pur si simplu te vor ignora sau chiar se vor lua la cearta cu tine, pentru ca ceea ce le spui ii pune pe ei de acum in conflict cu ei de ieri. Iar asta e de neacceptat pentru multa lume.
Poate ca visez cai verzi pe pereti, dar mi-am propus ca toata viata sa am taria sa recunosc cand eu de ieri a gresit, cand eu de ieri nu a avut toate informatiile.
In primul rand, pentru ca nu-i vreo rusine sa admiti ca parerea ta de ieri nu era conforma cu realitatea. Ar trebui sa fie chiar o dovada de flexibilitate in gandire. Pentru ca doar asa, zic eu, eu de maine se poate dezvolta. Altfel raman sa ma hranesc cu autosuficienta si iluzii.
Imagine de TeroVesalainen de la Pixabay
