Bebe s-a rostogolit si a cazut, la nici o luna

cap de bebelus paros

Am scris si rescris materialul asta de nici eu nu mai stiu cate ori. Oricum as da-o, oricata nota pozitiva as incerca sa-i dau, esenta e aceeasi si ma bantuie de fiecare data cand îmi amintesc, desi au trecut deja zeci de zile de atunci: copilul meu s-a rostogolit la 27 de zile si a cazut. Fix in cap. Dupa ce l-am lasat sa doarma pe o suprafata inalta, gandind ca nu e niciun pericol, nu avea ce sa se intample. Doar era la luni distanta de a se rostogoli, nu? NU!

Bebelusul a cazut si s-a lovit la cap

Scriu randurile astea perfect constienta ca am fost inconstienta, ca puteam sa nu-l mai am acum in brate si ar fi fost exclusiv vina mea. Doar norocul a facut ca el azi sa fie bine (atat cat se stie).

Scriu ca sa nu mai pățească si alții cum am pățit noi, să fie mai puțin relaxați, în ideea ca vor evita să treacă prin așa ceva. Este și motivul pentru care am luat o pauză de la scris, o pauză de la blog: nu voiam să mai scriu din nou fără ca ăsta să fie primul material scris.

Copilul meu s-a rostogolit si a cazut înainte de o lună: Cum s-a întâmplat

Era o zi lucrătoare, și spun asta în ideea că amândoi erau doar cu mine. Nu mă scuză, dar parcă-mi dă niscaiva circumstanțe atenuante. Pusesem de ciorbă, am curățat și tocat legumele alături de Iris în bucătărie. Ne-am distrat, am cântat, m-a ajutat și ea.

Pe el l-am ținut în tot timpul ăsta lângă noi, pe blat, pe o păturică, cum îl țineam de obicei să îl pot avea sub supraveghere și să stea și el cu noi. Ce se putea întâmpla, nu?

N-avea nici măcar o lună, era mai mereu adormit și atunci când nu era, clar știai și trebuia să-i acorzi atenție. Am terminat cu ciorba, am pus-o pe foc, iar Iris m-a chemat în casă să ne jucăm cu o bucătărie de jucărie pe care tocmai o primise de ziua ei. M-am uitat lung la el. Dormea. “Băi, n-are rost să-l mut, o să-l trezesc. Îl las să doarmă, că-l aud când se trezește”, mi-am zis. Și aici am greșit eu cumplit. Trebuia să-l iau cu mine. Trebuia să nu-l las acolo. Trebuia să… Multe.

Cam asta a fost nota gândurilor mele timp de mai bine de o lună după incident. Încă mai e uneori.. Nu am stat 5 minute cu Iris să ne jucăm cu bucătăria cea nouă când aud un “buf” puternic și un orăcăit care m-a rupt în bucățele pe dinăuntru. Fără niciun fel de preaviz, niciun “oa!”, nimic. Întâi liniște, apoi bubuitura.

Momentul efectiv al realizării a ce s-a întâmplat a durat o fracțiune de secundă. Niciodată nu mi-am dorit mai tare să mă trezesc la mine în pat, respirând agitată și să mă calmez la realizarea că n-a fost decât un vis urât.

Dar asta era realitatea. L-am găsit pe jos, l-am luat în brațe și alergam frenetic cu el prin casă. În mod normal l-aș fi pus la sân (ca și cum asta vindecă tot), dar pe el nu-l alăptez la sân.

Când ne-am revenit pentru 3 minute, suficient cât să fim puțin raționali, ne-am uitat la el, l-am analizat să vedem cum stăm. Nu avea semne vizibile, nu curgea sânge, scalpul nu era înfundat. În schimb, îi creștea un cucui de toată frumusețea.

Evaluare medicală la dispensarul din sat: “să-i puneți roșu, să nu se deoache”

Ne-am suit în mașină în papuci, cu haine de casă, cu ce aveam pe noi și ne-am îndreptat direct spre dispensarul din sat, un nemaipomenit centru de permanență, unde se presupune că mereu există un medic de gardă. Odată ajunși acolo, ne-a întâmpinat o tăntică fără mască (încă era obligatorie pe stradă!), care s-a uitat la copil pentru 2 secunde și mi-a zis să stau liniștită, că n-are absolut nimic. Dintr-o altă încăpere iese o persoana îmbracată în combinezon, cu mască, ce mai, tot echipamentul. Îi povestesc cu speranță și ei ce a pățit și efectiv nu are niciun feedback, altul decât ăsta: “să-i puneți roșu, să nu se deoache.” Asta ne-a lămurit complet și mi-am dat seama că atât se putea.

Ne-am întors cu inima cât un purice acasă, căci cucuiul lui continua să crească. Asta ne-a făcut să luăm decizia de a porni spre camera de gardă a spitalului Marie Curie. Odată ajunși, a intrat doar el cu Felix, fiind voie cu un singur aparținător. Eu am rămas cu Iris afară, așteptându-i mai nerăbdător ca niciodată.

Fractură craniană liniară la 27 de zile de viață

Aici am aflat că Felix are o fractură craniană liniară, ceea ce se pare că e cea “de dorit”, dintre fracturile craniene în general, în sensul că alternativa este cea înfundată, care deseori necesită operație. L-au văzut pe rând un chirurg ortoped, care i-a făcut și o ecografie transfontanelară, un chirurg generalist, care a verificat integritatea organelor interne, iar în final ar fi trebuit văzut de un neurochirurg.

Primii doi și-au dat acordul ca Felix să plece acasă, însă neuro nu aveau pe tură, ulterior am înțeles că de fapt n-ar avea deloc. Prin urmare, de la Marie Curie ne-au trimis cu ambulanța către Bagdasar Arseni, unde i s-a făcut un CT, s-a stabilit că nu are leziuni cerebrale, dar s-a hotărât internarea lui pentru observație.

Am rămas eu cu el în spital, unde am stat internați timp de o săptămână (era perioada sărbătorilor, nu era nimeni la externări). Aici am aflat că nu sunt singura pățită, că vin deseori părinți cu bebeluși căzuți din căruț, scăpați din brațe sau din scoică și că de cele mai multe ori recuperarea e fără probleme și nu există consecințe pe termen lung.

Bebelușul se poate rostogoli mult mai devreme, făcându-și balans

Au trecut aproape două luni de atunci, iar Felix e păzit încontinuu când e pe masa de înfășat sau în alt loc decât în patul lui, dacă nu există margini. Nu mi-a fost tare greu să-mi dau seama ulterior cum de a reușit performanța de a se rostogoli la nici o lună: dând din mâini și din picioare foarte energic, și-a creat balans suficient cât să se rotească pe-o parte. De aici, n-a mai fost necesară decât o mișcare pentru a ajunge jos.

Cert e, și ăsta cred că e principalul motiv pentru care scriu articolul ăsta, deși mi-e al naibii de greu, că bebelușii se pot rostogoli cu mult înainte de vârsta la care fac aceasta achiziție (în jur de 3-4 luni). Indiferent cât de adormit și inert crezi tu că este, nu-l lăsa pe o suprafață înaltă, fără margini, asta e o lecție care era să mă coste al dracului de scump.

Bebe a căzut și s-a lovit la cap – Ce e de făcut

În al doilea rând, dacă se întâmplă să cadă, încearcă să nu te panichezi, sau mai bine zis să te liniștești, după ce te-ai panicat. E important să iei seama la apariția câtorva simptome, care anunță că lucrurile ar putea fi mai grave decât ai crezut inițial.

Simptome de urmărit:

  • vărsături în jet – e principalul simptom la care trebuie să iei seama, pentru că poate anunța creșterea presiunii intracraniene, lucru care reprezintă o urgență.
  • pierderea cunoștinței – e simplu: a plâns după ce s-a lovit? Sau a rămas leșinat pe jos?
  • prezintă sângerări? – daca leziunea este și la nivelul pielii, e probabil să fie nevoie să fie văzut de un medic, pentru a fi cusut local
  • somnolență – aici e al naibii de greu de determinat: bebe doarme pentru că s-a lovit sau doarme pentru că doarme? Al nostru a dormit pe tot parcursul drumului + la Bagdasar, la CT (norocul nostru, că altfel îl sedau).
  • iritabilitate crescută, plâns inconsolabil (care nu e asociat colicilor) și în general, comportament modificat

Felix e bine acum, însă tot nu am scăpat definitiv de grija asta. Urmeaza cel puțin încă un CT, pentru a determina dacă fractura se închide sau nu.

Riscul, în cazul bebelușilor cu fracturi craniene, este dat de faptul că le poate crește craniul mai repede decât se poate închide fractura, având ca rezultat ceea ce se numește “fractură progresivă”. Dacă apare complicația asta, va fi cel mai probabil nevoie de o operație, în care craniul să îi fie aliniat corect pentru a se putea închide. În caz contrar, există riscul ca materie cerebrală să fie prinsă în crăpătura din os, iar aici lucrurile se complică și mai rău.

Sperăm însă că a scăpat de orice pericol, însă mă gândesc cu groază la toate traznăile pe care le vor face în anii ce vor veni și sunt sigură că voi sufla și-n iaurt, în ceea ce-i privește pe ei. Probabil voi deveni un părinte elicopter, îmi asum.

Image by fujikama from Pixabay

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Post