Greutatea la bebelusi e o chestie relativa

Am tot zis ca aveam sa scriu despre treaba asta cu greutatea la bebelusi, dar tare greu mai gasesc momente. Mai bine de un an am stat in stres de fiecare data cand venea vorba de mers la medic, Iris si cantar. Intre timp, mi-a trecut si m-am mai relaxat ceva.

Dupa cum am povestit si aici, Iris mi-a cam refuzat mancarea solida in primele 2 luni de la diversificare. Mai exact, a inceput sa ii surada mancarea abia pe la 8 luni, favorita pana atunci si chiar si dupa fiind sfanta țâță.
Ei, si pentru ca ea s-a nascut cu 4 kg, cele 7-8 kilograme pe care ea le avea pe la 8-9 luni o faceau pe medicul nostru să țâțâie si dumneaei pe masura, ori de cate ori o suiam pe Iris pe cantar. Niciodata nu era greutatea care trebuia la un bebelus de varsta ei, mereu era mai putin, avand in vedere cu cat se nascuse.

Refuzul ei de a manca solide, combinat cu faptul ca nu lua suficient in greutate ma faceau pe mine sa disper si sa incerc sa ii dau cat mai mult sa manance si chiar sa incerc orice, doar-doar o manca mai mult.

Tarziu am aflat ca in majoritatea cazurilor, medicii folosesc grafice de crestere ce se bazeaza pe studii in care copii erau hraniti fie doar cu formula de lapte, fie cu completare si au fost diversificati de la 4 luni. Atasez mai jos o comparatie de grafice de pe Kellymom, dar care si-a luat la randu-i informatiile de la CDC-ul american si WHO.

Ei bine, domnisoara mea nu a mancat formula de lapte decat in spital, acasa mi-a refuzat orice soi, orice biberon si orice tetina. Asa se face ca incercam sa o bag cu japca intr-un grafic unde ea nu avea ce sa caute.

In realitate, copiii hraniti exclusiv la san tind sa ia putin mai incet in greutate, comparativ cu cei hraniti cu formula de lapte. Desigur, nici asta nu-i o regula. Diferenta e evidentiata pe grafic cu puncte rosii, aceea reprezentand mediana copiilor alaptati pentru cel putin 12 luni.

Greutatea la bebelusi nu e tot ce conteaza

Este absurd sa te opintesti in mod constant de greutate, daca bebelusul se manifesta normal, dobandeste fara probleme si la timp fiecare achizitie si este fericit.
Am realizat intr-un tarziu ca trebuie sa ma relaxez cand vine vorba de greutatea lui Iris, nefiind un copil subnutrit, ci extrem de energic.
Pana si medicul m-a intrebat la ultimul consult daca nu cumva e o mica agitata, iar acolo si-a gasit raspunsul.
In mod obisnuit, ar fi trebuit sa ma duc cu Iris la niste analize de sange, teama fiind ca ar fi avut un deficit de fier. Din cauza situatiei cu pandemia insa, medicul ne-a recomandat sa amanam pana cand o trece starea asta, nefiind ceva urgent.
In prezent Iris are vreo 9 kg si jumatate la un an si doua luni. E mult? Clar nu. E putin? Nu cred. E destul de rotofeie, are colacei prin toate locurile unde ar trebui sa aiba, exact cat ar trebui sa aiba si nu-i stau piciorusele locului o clipa. Nici macar in somn, tot imi mai iau cate-un sut cand si cand, atunci cand o apuca “alergatul” in somn.
E voioasa, nu sta locului o clipa si arata ca orice alt copil sanatos. Cand se va putea vom face si analize, macar pentru a fi siguri ca totul e in regula. Pana atunci insa? Am jurat sa nu-i mai caut cu disperare kilogramele si sa nu-i mai numar dumicatii.

Baby photo created by rawpixel.com – www.freepik.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *