Am mai povestit eu aici cate ceva despre motivele pentru care m-am mutat la tara. Subiectul era insa altul si nu l-am tratat decat fugitiv. Asadar, da. Ca multi, multi alti oraseni, in cazul nostru chiar Bucuresteni sadea, ne-am mutat la tara. Si am facut-o cand inca nu era asa mare hype, nu era inca o mobilizare atat de mare a orasenilor catre rural.
De ce m-am mutat la tara
In primul rand, ca sa scap de aglomeratie. Amandoi detestam din suflet aglomeratia si nu mai suportam sa stam inghesuiti. Pana la momentul mutarii am stat, dupa cum urmeaza: in sectoarele 5, 6 si 2, atat la casa, cat si la bloc.
Am ajuns sa realizam ca ne pierdeam ani din viata (in sensul ca imbatranim mai repede) enervandu-ne in trafic, in bloc, cu vecinii de deasupra si cu gandacii din baie.
Caci da, gandacii din baie erau ceva aparte, mai ales in Pantelimon, gaseam unele exemplare care tindeau spre 10 cm lungime, fara exagerare.
Apoi, el tragea catre casa. Statuse la casa toata viata si se simtea sufocat de statul la bloc. Unde mai pui ca aveam deja 4 pisici si un caine care avea nevoie sa fie preluat rapid de unde il aveam gazduit. Asadar, a fost o alegere evidenta.
Principalele diferente dintre viata la tara vs cea la oras
Pentru inceput, conteaza foarte mult ce intelegem prin “mutat la tara”. Ca si Pantelimon, Bragadiru, Popesti, Domnesti, Otopeni sunt tot in afara Bucurestiului, insa eu una nu le mai consider “la tara” de ceva timp. La noroaie? Poate. De fapt, aproape sigur! Dar la tara, nu.
Asadar, daca te muti undeva foarte aproape de Bucuresti (sau un alt mare oras, fie el Cluj, Iasi, Timisoara, Constanta, ati prins ideea), nu ai foarte mari diferente intre viata de dinainte si viata de dupa mutare. Faci mai mult pana la munca si te enervezi de mai devreme in zi, atata tot.
Odata mutat, vei intalni foarte multi oameni care au incercat, la fel ca si tine, sa fuga de oras, dar n-au ajuns prea departe.
In suburbiile Bucurestiului exista o mare principala problema: lipsa canalizarii. Multe blocuri noi au fose septice sub ele, ceea ce in esenta inseamna risc constant de a-ti refula in casa.
Apoi, inclusiv pe strada, la primii 10 stropi de ploaie te poti trezi cu o balta de toata frumusetea. Asta pentru ca, chiar si in acele locuri in care exista canalizare, deseori e infundata.
Iar daca mai stai si la drum pietruit (in cel mai bun caz) si nu la asfalt, fiecare ploaie aduce cu ea noroi cat sa nu-ti mai trebuiasca “la tara”.
Mutat la tara, ceva mai incolo
Noi ne-am mutat ceva mai departe, la 25 km de Bucuresti, in Buturugeni, Giurgiu. Chiar si asa, exista influente (unele pozitive, altele mai putin) ale orasului, care strabat pana aici.
Doar pentru ca te muti la tara, nu inseamna ca ai acces la hrana sanatoasa
In primul rand mi-ar placea sa scapam odata de preconceptia aia cu “mancatul sanatos”. Toata lumea e de parere ca oamenii de la tara au produse sanatoase, pe care daca le vei lua vei pocni de sanatate. Gresit. Foarte gresit.
Daca nu cumva iti cresti tu singur rosia, ardeiul, ceapa, castravetele, ceea ce, sa fim sinceri, cu un job fulltime nu prea ai cum singur (iti spun eu, am incercat!), nu vorbim de hrana cu adevarat mai sanatoasa.
Da, o opinie nepopulara, stiu, dar sa explic: majoritatea vecinilor mei (mai ales cei care vand) folosesc ingrasaminte si furaje cu sacul. Bineinteles, toate-s chimice, toate sunt menite sa umfle carnea pe gaina si sa stimuleze productia de lapte, in cazul vacilor. Apoi, laptele devine branza, branza pleaca catre Bucuresti, unde e vanduta ca “produs bun, de tara”.
E bun, cam la fel de bun pe cat e si cel din comert, ca si aia folosesc acelasi tip de stimulente.
“Legume nestropite” – Sigur, daca vrei sa le numeri pe degete
Apoi, daca vorbim de legume, inclusiv daca vei incerca sa iti cresti propriile legume, vei descoperi ce inseamna sa ai de-a face cu daunatori. Si tu, care te jurasei pe rosu (sau rosii!) ca nu vei stropi in veci, te apuci sa stropesti, ca vezi cum munca de-un sezon ti se duce pe apa sambetei, mancata de musculita alba de varza, de plosnite sau de gandacul de colorado, daca ne referim la cartofi.
Avem o groaza de ciresi in curte (din care doar 3 pe rod), care fac o bogatie de cirese la inceput de iulie. Dar, sa te fereasca sfantul sa nu le stropesti, macar cu un Mospilan, de preferat cu un Mavrik, care ataca in mod deosebit musca de cires.
Altfel? Plangi cu vorbe cand o sa vrei sa le culegi, ca o sa fie mai mult vierme decat cireasa.
Da, e frumos sa iti culegi singur propria rosie din gradina, dar implica multa munca, esti naiv sa crezi ca nu trebuie stropite (noi dadeam Mospilan, care macar protejeaza albinele) si daca nu ai solar, ai toate sansele sa ajungi sa muncesti o vara intreaga degeaba. Numai o mana daca a venit, ti-a nenorocit toata recolta.
N-as da linistea de-aici pe nimic
Cu toate astea, nu regretam nimic. Suntem de mii de ori mai linistiti de cand ne-am mutat la tara, chiar daca asta presupune si o serie de dezavantaje.
Altfel? In functie de zona in care te muti (adica incearca sa nu fii langa o cale ferata), ai un nivel mai mic sau mai mare de zgomot. Daca am putea da timpul inapoi, am lua o casa care sa nu fie la soseaua principala. Am povestit aici de ce.
La noi, noaptea, deoseori poti auzi trenul aflat la 6 km departare. Alteori, in noptile de vara, tot ce auzi sunt greierii.
Internetul e la fel de bun ca in oras. Din punctul asta de vedere, tara asta chiar sta foarte bine. Avem o infrastructura de fibra optica excelenta. Ceea ce, pentru noi, cu munca permanenta de acasa, e parfum.
Da, din cauza ca la tara este aeriana, mai pica din cand in cand, cu precadere la rafale puternice de vant, insa fii pe pace: cand sunt rafale puternice, ai probleme mai mari, precum faptul ca vei ramane fara curent. Da, si ala pica in conditii meteo nasoale. Vestea buna, cel putin la noi, e ca isi revine relativ repede.
Nu te astepta la utilitati prea multe
Cu cat te indepartezi de oras, cu atat sunt mai putine utilitati disponibile. De pilda, noi avem apa de la retea, dar nu avem canalizare. Ce inseamna asta?
Inseamna ca orice casa care are baie inauntru, are de fapt fosa. Fosa trebuie golita periodic, se declara (noi inca n-am apucat s-o facem).
Avem gunoi, se colecteaza inclusiv separat fractia uscata de cea umeda, insa, de ajuns, suspectez ca ajung in esenta in acelasi loc.
Gaze nu avem si nici nu mai speram sa avem. Mai toata lumea care dorea sa faca trecerea la gaze si-a pus rezervor de GPL in curte. Asadar, nu cred mai e atat de mare cererea de infrastructura de gaze, ca fiecare s-a descurcat pe cont propriu.
Noi stam in Giurgiu, gradinita e in Ilfov
Daca alegi, la fel ca noi, o localitate mai indepartata de oras, e musai sa tii cont de cresa/gradinita/scoala, sau mai bine zis absenta lor. Cand m-am mutat la tara, in 2016, copiii nu erau inca nici macar in plan.
Prin urmare, nu ne-a interesat foarte mult subiectul si am presupus ca aveam sa lucram in continuare la Bucuresti, deci si ei aveau sa faca naveta.
Cand a venit insa momentul, am fost nevoiti sa alegem o cresa si gradinita din Bragadiru, in primul rand pentru ca cea din sat este cu program scurt si mi l-ar primi pe Felix abia de la anul, in al doilea rand pentru ca nu este un loc unde sa vreau sa-mi trimit copiii (am auzit prea multe povesti urate).
Cel mai apropiat Mega, la 10 kilometri
Cel mai apropiat magazin mare (Mega, Profi, in cazul nostru) este la 10 kilometri distanta. Ceea ce nu e mult, insa nu-i tocmai “jos, la buticul de langa scara”. Ce-i drept, avem si magazinase prin sat, unele mai uitate de lume (si de ANAF), altele mai in ton cu vremurile, in care poti plati inclusiv cu cardul, si care nici nu fac mare specula.
Avem in sat si un centru de permanenta. Da, faimoasele centre de permanenta, la care am fost pana acum de vreo 4 ori cu 4 motive diferite si m-au putut ajuta o singura data (la scoaterea firelor dupa cezariana). In rest, in principiu isi declinau competenta sau ma trimiteau acasa. Asadar, ce mi-e cu, ce mi-e fara centru de permanenta.
Medicul de familie al meu si al copiiilor e tot in Bucuresti. Pentru urgente cu copiii (sau pentru noi) de-a lungul timpului am mers tot in Bucuresti (Marie Curie rullz!).
La tara, comunitatea e mult mai inchegata
Un alt aspect care face toti banii, in ceea ce priveste mutatul la tara, e apropierea fata de vecini. Desi esti teoretic mai distantat, in realitate mi se pare ca formezi relatii mult mai stranse cu cei din jur. Cel putin asa a fost cazul nostru, va povesteam si aici, pe scurt, despre Bunica si ale ei retete.
Bunica este vecina din spatele casei noastre. Este o femeie care, desi e trecuta de 70 binisor, n-ai zice deloc ca-i are. E spirt in tot ceea ce face, de la mancare, la curatenie si la intretinut si ingrijit prin curte.
Si om mai saritor decat ea, rar am pomenit. Cand celor de la DPD le-a luat 2 saptamani sa ne livreze 3 amarate de electrocasnice, Bunica ne-a trimis portii generoase de mancare calda in fiecare seara.
Cand s-a intamplat, chiar iarna trecuta, sa ni se defecteze arzatorul de peleti, Bunica a fost cea care ne-a oferit o roaba intreaga de lemne, ca sa avem cu ce sa ne incalzim provizoriu.
Si ceilalti vecini sunt tot in acelasi stil croiti, doar ca nefiind singuri, ci cupluri, sunt oarecum mai distanti. Insa au fost nenumarate ocaziile cand, la nevoie, nu s-au dat inapoi de la a ajuta.
Cam asta e diferenta principala care ma face sa nu regret ca m-am mutat la tara. Aici oamenii inca mai formeaza comunitati inchegate, chiar daca stilul orasului (si orasenii) acapareaza incet, incet, ruralul din apropierea oraselor mari.
Candva, in 2016, ne simteam ca niste outsideri. Au trecut aproape 7 ani de la mutarea noastra aici si nu pot sa zic ca ma mai simt asa. Ba chiar sunt luni de zile in care nu am calcat prin Bucuresti, pentru ca avem tot ce ne trebuie aici (hai, si-n Bragadiru).
Image by wirestock on Freepik
