Imi amintesc cu un zambet pe buze acum (era groaza, atunci) cum Iris isi dadea palme peste cap. A trecut perioada, insa sunt sigura ca urmeaza ca si Felix sa treaca prin aceeasi etapa. Da, oameni buni, e o etapa, nu prea puteti ocoli momentele in care copilul se loveste singur cu palmele.
De ce se loveste copilul singur
Cu Iris a inceput pe la un an si patru-cinci luni, daca bine tin eu minte. Initial, destinatia palmelor eram noi, eu si taica-su.
Intai am incercat corectarea cu “nu e frumos sa lovim” si alte dragalasenii.
Insa la un moment dat situatia s-a inrautatit si chiar incepuse sa ne dea scatoalce serioase. Asa se face ca eu si el am cam inceput sa tunam la faza asta, sa inteleaga ca toleranta pentru violenta este zero.
Si palmele s-au oprit. Alea catre noi, zic. Au inceput insa (si continuat o buna perioada de timp) palmele catre ea insasi.
Pe scurt, bebe Iris isi dadea cu palmele in cap oricand nu-i convenea ceva, cat de mic.
Bebe se loveste singur cu palmele
Altfel, copilul se loveste singur din multe potentiale motive. Ar putea fi frustrare, ca ceva nu ii este pe plac.
Poate fi o durere, unii bebelusi se lovesc peste ureche atunci cand au o infectie la ureche.
Si plictiseala e o posibila explicatie! Cei mici (cu precadere mai mici de un an) se pot plictisi si astfel, din curiozitate si plictiseala combinate, pot ajune sa se ia singuri la palme.
Cert e ca in cazul nostru, Iris a inceput sa se loveasca destul de tarziu si mai mereu pe fondul unei situatii care nu se desfasura asa cum ea dorea.
Sa fi fost faptul ca a vazut ca ne inmoaie? Sa o fi facut-o ca sa ne atraga atentia? Asta poate nu voi sti niciodata. Ce stiu insa sigur e ca am incercat de toate.
Copilul se loveste singur cu palmele – Ce am incercat si ce a functionat
Am incercat sa ii iau mana in timp ce se lovea si sa ii fac acel odios “mai-mai”, explicandu-i ca n-o lovim pe Iris, o iubim pe Iris. Nimic.
Am incercat sa o cert
Cum vedeam ca da sa isi dea cu palmele in cap, cum saream cu observatiile. Ii spuneam ca nu-i bine ce face si ca o inteleg ca are o frustrare, dar nu trebuie sa se loveasca din cauza asta.
Nimic, n-au interesat-o argumentele mele. Nu sunt sigura ca intelegea mare lucru.
M-a pufnit plansul
Da, la un moment dat ajunsese la un asemenea nivel cu datul de palme in cap ca m-a busit efectiv plansul.
Nu stiu daca de frustrare, de neputinta, de ce o fi fost, dar nu mai puteam nici eu. Nimic, nexam, n-a interesat-o pe Iris, a continuat sa-si dea palme in cap.
M-a pufnit rasul
Deja intrase in rutina ca ea sa-si dea palme in cap, insa intr-o dimineata, la micul dejun, ne-a facut pe-amandoi sa bufnim in ras.
Tinea o mana la distanta in laterala capului, a aplicat palma pe obraz, toate in timp ce se uita foarte urat la propria mana, ca si cum altcineva ar fi lovit-o.
Am ignorat
In cele din urma am si citit despre alti bebelusi care-si dau singuri palme, am inteles ca e o faza si ne-am propus sa ignoram comportamentul.
Iar asta, in ideea ca, fie ea si atentie negativa, e tot atentie si va cauta sa o obtina repetand comportamentul nedorit, anume palme peste fata.
Perioada in care copilul se loveste singur este doar o faza
Coincidenta sau nu, poate ar fi trecut oricum si daca noi aveam alta abordare, insa Iris s-a oprit din a se mai lovit singura.
Iar asta, la scurt timp dupa ce ne-am propus amandoi sa o ignoram cand face asa. Acela a fost momentul cand Iris a incetat cumva natural sa se mai loveasca singura cu palmele in cap.
Acum, ca tot vine randul lui Felix cat de curand sa se ia la palme (aproape 11 luni in prezent), macar stiu ca e o faza fireasca in dezvoltarea lor si nu ma voi mai da de ceasul mortii, crezand ca e ceva ce am facut noi gresit.
Mai rau e daca o ia pe sor-sa la palme, ceea ce ma si astept sa se intample, insa voi vedea cum voi gestiona sesiunea aia de arbitraj cand va fi cazul.
